7 Ultimul Mesia

    - Din turn, Față?! a strigat Ben, fără să mai apuce sau poate că nici nu a vrut să mai spună toată porecla.

   - Da, Ben, continuă Față-Mică schimonosit și cu o privire disperată. Din turn! Ce înseamnă asta?

    Ben mi-a aruncat o privire plină de înțeles din care eu am priceput tot ceea ce era de priceput. Apoi se ridică repede de pe scaunul de lângă foc, dar când era la jumătatea mișcării, a mai intrat cineva pe ușă, chiar nu mai țin minte cine, pentru că a ieșit repede, și a spus:

    - Sunt aici!

    Asta nu se putea! Cine să vină și cum să ajungă atât de repede la noi fără ca să avem timp să ne pregătim, să ne ascundem? Eu nu țineam minte să mai fi trecut prin așa ceva, poate că și de asta totul mi se părea incredibil și se derula ca într-un vis în care eu nu eram decât spectator.

    Ne-am repezit cu toții la fereastră și am văzut un convoi de vehicule venind pe strada din dreapta către noi. Erau vreo trei mașini cu geamuri foarte mici și în rest acoperite de un metal închis la culoare. Geamurile erau acoperite de o plasă metalică și un cap acoperit și el, dar de o cască, ieșea prin acoperișul mașinii a doua.

    Imediat ne-am întors de la fereastră să ne îndreptăm spre sala mare, dar tocmai dintr-acolo venea un vacarm căruia i-am găsit imediat justificare, pentru că un individ cât ușa a intrat în camera în care ne aflam toți șase (eu, Ben, Marina, Față-Mică, copilul din burta Marinei și cel care mânca liniștit) cu un pistol îndreptat spre noi.

    - Dacă mișcă cineva, a spus el încercând să fie amenințător, moare!

    Poate că în alte circumstanțe nu ar fi fost atât de amenințător, pentru că, am constatat pe moment, avea o față comică, după cum mi-am spus chiar atunci că ar fi bine să-l cheme, dar în situația dată, Față-Comică nu era perceput deloc ca fiind comic. Strădania lui de a fi înspăimântător a dat rezultate, cel puțin pentru cinci dintre noi, fiindcă cel mic era preocupat în continuare de cina lui.

    În sala mare s-au auzit pași, semn că cineva se îndrepta spre noi. Spre surprinderea mea, m-am calmat destul de repede și am putut să număr trei persoane care veneau la noi. Se făcuse o liniște atât de profundă, încât țin minte că mi-am spus în gând că niciodată nu am mai auzit focul trosnind așa de frumos. În timp ce-mi spuneam asta, a intrat pe ușă un bărbat. Totul începuse să se deruleze și mai cu încetinitorul pentru mine, deși știam că lucrurile se întâmplau foarte repede. Astfel, am observat prima dată bocancul negru de la piciorul stâng al tipului care intră înaintea dreptului pe ușă și șiretul curat care se prelungea cu tot cu bocanc până pe la jumătatea gambei și continua cu un crac de pantaloni maro care, la rândul lor, se sfârșeau într-o centură neagră, de unde pleca mai departe o bluză tot maro pe lângă care începuse să-și facă apariția mâna stângă a bărbatului (da, și mie mie mi s-a părut ciudat, pentru că membrele se sincronizează între ele, după cum știți, dar pe părți diferite), apoi a mai apărut o bărbie destul de rotundă de pe care creștea o barbă roșcată. Totul începuse să se deruleze și mai încet de cum se derula atunci când văzusem prima dată bocancul, așa că am avut timp să observ și că barba lui era la fel de îngrijită ca mustața lui Ben și că se continua în sus cu o față rotundă încadrată bine de un păr lung strâns într-o coadă care părea mai lungă decât părul însuși. I-am văzut ochiul drept care l-a fixat pe Față-Mică. Era un ochi albastru, de un albastru viu, dar nu am putut să nu remarc o oarecare blândețe în el, atitudine care mi-a fost confirmată când și cel stâng a început să intre în raza mea vizuală.

    Cine poate ști cât a durat totul? Eu cred că vreo câteva minute bune, după cum percepeam ce e în jurul meu. Ceilalți mi-au spus că nu are cum să fi durat totul mai mult de trei secunde. În fine, când cureaua tipului cu ochii albaștri era sub atenția mea, am mai observat, ca și cum aș mai fi avut o pereche de ochi, că intră odată cu el în cameră o a doua ființă, de data aceasta de sex feminin, iar când ochiul stâng al tipului cu ochi albaștri și cu coadă era îndreptat spre mine, eu deja eram cu pistolul cu apă sub bărbia femeii, iar cu mâna stângă o țineam ferm de ceafă. Când ambii ochi ai bărbatului mă fixau intens, am spus:

    - Dacă mișcă cineva, moare!

    Pentru toți ceilalți din cameră era clar cine va muri, mai puțin pentru Ben care cunoștea istoria pistolului meu de la Linur. Ceea ce am citit pe fața lui era o disperare pe care nu mi-o justificam decât prin dorința lui ca Marina să rămână în viață cu orice preț. Nu avea cum să știe dacă funcționa cacealmaua sau nu. Nici eu nu aveam cum să știu, dar eram convins că altă soluție mai bună nu exista, sau, în fine, nu venise nimeni cu o alta mai bună.

    Ce a urmat m-a uimit atât pe mine, cât și pe Ben. Bărbatul a lăsat arma în mâna lui Față. Cu mâna tremurândă, Față a luat arma pe care i-a dat-o imediat lui Ben, clarificând pentru cei doi care era șeful din cameră. Oricum pentru bărbat nu mai conta. Important pentru el eram eu, femeia lui și pistolul care apăsa gâtul femeii. În timp ce Față dădea pistolul lui Ben, eu am tras femeia de păr destul de gentil ca să nu o rănesc, dar totuși ferm ca să mă urmeze în sala mare unde era adunată foarte multă lume, atât de multă, cum nu mai văzusem niciodată în această sală care acum mi se părea extrem de mică din cauza aglomerației.

    Oamenii erau de-ai noștri amestecați cu ai lor, numai că ai noștri erau amenințați toți cu arme și nu făceau decât mișcări lente.

    De la ușa camerei lui Ben, am tras femeia înspre centrul sălii și, în timp ce făceam asta, am observat că toți fără excepție se uitau la mine. Toate privirile din sală mă fixau, lucru care nu mi s-a mai întâmplat. Toți dintre ai noștri mă cunoșteau, dar nu fusesem niciodată în centrul atenției, nu avusesem niciodată atât de mulți ochi ațintiți asupra mea.

    Înspre ieșirea din spate l-am observat pe Linur care avea o față senină de parcă el știa foarte bine ce are să urmeze, doar că eu nu mi-am dat seama ce are să urmeze, și tare aș fi vrut să aflu.

    În momentul în care am împins puțin mai mult țeava pistolului în gâtul femeii, aceasta a scos un geamăt discret, dar care s-a auzit în toată sala, sau cel puțin în mine s-a auzit atât de tare, încât mi-am mutat privirea de la ea pe un perete lateral ca să-mi feresc urechile de acel zgomot care, din nu știu ce motive, mă răscolea mai mult decât ar fi trebuit.

    Imediat ce mi-am întors ochii spre ea, i-am întâlnit pentru prima dată privirea ațintită asupra mea. Nu simțisem când întorsese capul, dar iată că o făcuse și acum mă privea cu niște ochi albaștri profunzi. Atunci, toată lumea din sală a dispărut și am rămas numai noi doi, după care a dispărut și ea și i-au rămas ochii cei doi în care mă priveam acum pe mine și mă vedeam într-o postură pe care nu cred că o voi putea uita toată viața, câtă oi mai avea de acum: eram eu, asta e cert, dar nu semănam cu mine cel de atunci și eram înconjurat de o infinitate de stele care, după câteva clipe, au început să se unească și să se transforme într-o lumină albă foarte puternică, dar nu orbitoare, care m-a înconjurat și care parcă m-a depășit și s-a dus într-un neant în care nu mai puteam vedea nimic.

    Când totul s-a terminat, am știut instantaneu că femeia este gravidă și am putut vedea pruncul în pântecele ei. Era un băiat la fel de speriat ca și mama lui și m-a rugat să-i las în viață. I-am spus că totul va fi bine și că nu are de ce să se teamă.

    Nu mă întrebați cum am făcut asta, că nu am cum să vă explic. S-a întâmplat pur-și-simplu. L-am văzut așa cum mă vedeți și voi pe mine, acolo, în burtă la maică-sa. De vorbit nu am vorbit practic cu el, ci ne transmiteam unul altuia gânduri pe care le înțelegeam mai mult decât instantaneu. Cred că limbajul aici nu ne ajută în niciun fel, dar cel mai apropiat termen despre ceea ce s-a întâmplat acolo este a ști. Știam că e în burtă, știam ce-mi spune, știam aproape ce va urma și vedeam mai multe decât o făcusem anterior, de aceea am spus cu voce tare, dar cu o voce care trăda admirație și surpriză în același timp:

    - Femeia e însărcinată! Are un băiat.