Atunci, se auzi un ecou în sine, universul vostru mai are cale lungă până
să ajungă la emanciparea finală. Își dădu seama că avea
dreptate această ființă. Dar ceva îi spunea că nu întru-totul.
Ceva lipsea parcă din logica faptelor pe care le expusese ea. Nu
putea încă să-i atribuie un gen anume, de vreme ce nu o văzuse
încă și nu-i inspirase decât o prea mare siguranță de sine
această ființă. Când o văzu mai târziu, după ce i se dăduse
un avatar care să-l găzduiască pe timpul călătoriei, își dădu
seama că încrederea în sine era cu o doză prea mare față de cum
era obișnuit Nemi. Dar el venea din alt univers, un univers cu alte
reguli și cu alte așteptări. Cu alte ființe și cu alte
aspirații. Această ființă care avea să-i fie companion pentru
mai bine de cinci ani tereștri, după cum făcuse el calculele în
urma unei discuții cu Iștar, nu era formată numai din materie. Era
o combinație ciudată pentru Nemi de materie și lumină. Nu putea
defini acea materie, iar de atins nu îndrăznea încă să o atingă,
dar despre lumină putea spune că era una dintre cele mai inedite
combinații de culori pe care el le-a văzut vreodată. Unele dintre ele îi
erau cunoscute. Recunoștea roșul și albastrul printre ele, dar nu
văzuse tot timpul cât stătuse cu ea culoarea verde. Celelalte erau
total necunoscute lui Nemi. Culori de o intensitate incredibilă.
Culori despre care nici măcar nu gândise vreodată că ar exista.
Nu sperase să vadă vreodată o combinație mai ciudată de culori.
Cele mai multe dintre ele erau noi pentru Nemi.
De-a lungul anilor a înțeles de la Iștar că, de fapt, culorile cele mai multe din
corpul său sunt combinații în urma stărilor pe care le simțea
el. Aflase de asemenea că universul ființelor în care ajunsese
Nemi era unul al dorințelor pure și al intuiției. Înțelesese că
dorințele lor se materializau mult mai repede decât cele ale
locuitorilor universului său natal, iar intuițiile erau percepute
cu o mult mai mare acuratețe. Este ca și cum, îi spunea Iștar,
dacă unul dintre noi ar veni în universul vostru, dorințele
noastre s-ar îndeplini mult mai repede decât ale voastre.
Capacitatea nostră de a materializa lucrurile este uimitoare, dar pe
noi materia ne interesează destul de puțin. Inițial ne-a
interesat, dar acum dorințele noastre sunt de ordin spiritual.
Acestea s-ar putea transforma în realitate în universul vostru
aproape instantaneu. Depinde însă această devenire în realitate
foarte mult de nivelul la care s-ar afla cel care vine la voi.
Stăpânim materia atât de bine, încât aceasta nu mai prezintă
interes pentru noi.
Se zice că în universul în care vrei tu să-ți cauți bunicul ființele
sunt de o cu totul altă natură. Dacă noi mai avem ceva în comun
unii cu alții, cu ei nu prea avem elemente comune. Ar fi cu totul
diferiți de noi. Se mai zice că au puteri pe care noi nici nu ni le
putem măcar imagina. Sunt foarte ascunși și permit rareori
trecerea în universul lor. Fac și excepții, după cum știm că au
făcut-o pentru bunicul tău și alți câțiva din universul vostru.
Pentru noi,însă, universul lor nu s-a deschis niciodată. Nici noi
nu știm de ce este așa. De ce vă lasă pe voi, și pe noi nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.