Oamenii au fost foarte ușor de convins. Minunea a fost argumentul celor doi. De fapt, intenția lor principală era să le amintească faptul că au foarte mult potențial și cam cum trebuie să-l folosească. Astfel, au avut în fața ochilor un dumnezeu-om pentru care gândurile deveneau realitate instantaneu, fără prea multă rugăciune, fără sacrificii, fără litanii. Fără vrajbă. Numai cu credință. Era de ajuns. Unii au priceput. Cei mai mulți însă, nu.
Și așa a fost adusă legea cea nouă în Iudaism, pentru că aceștia păreau, dar doar păreau, și aveau și motiv, cei mai arțăgoși dintre toți câți existau. Numai că, surpriză! Din rândul lor s-a desprins o altă facțiune care a adoptat această lege, iar ei, poporul acesta iudaic, tot arțăgos a rămas. Poate că și de data asta avea motiv... Dar nu conta, legea a fost implementată și răspândită în lumea întreagă odată cu arțagul, desigur, care s-a transferat prin religie și la ceilalți, dar s-a făcut simțită peste veacuri. Legea adică. Pe vremea când se hotărâseră să vină din nou cei doi, lumea s-a mai potolit și a devenit și ea mai ludică. Atunci a avut loc un fenomen extraordinar în universul jocului întreg, și aici vorbim despre toată creația celor doi, cea care nu se rezumă numai la Pământ, ci include și alte lumi din această galaxie și din alte galaxii, ba chiar acest eveniment era unic în toate universurile create de către cei doi.
Ei, asta da minune! A apărut pe Pământ o ființă care, în limbajul acelui joc, făcuse tot atâta bine cât rău făcuse. Ordinea este inversă, dar când balanța este echilibrată perfect, asta chiar că nu mai contează. Atunci, forțele care-l revendicau, pentru nici ele nu știau ce, s-au luat la harță. Dar una cum nu s-a mai văzut. Trebuia să se intervină și să se separe cele două entități care aproape că se contopiseră de atâta arțag. S-a demarcat imediat o lini între ei și Pi a putut să stea de vorbă cu acea ființă extraordinară pe care a făcut-o nemuritoare și cvasiubicuă. I se dăduse o libertate și o putere care întreceau cu mult pe cea deținută de toate zeitățile pământului. Fiecare dintre ființe avea o zi de naștere și o zi a morții. Acest om extraordinar nu avea decât una de naștere care putea fi sărbătorită oricând și oriunde dorea el, până când se va hotărî să stea din nou de vorbă cu unul dintre cei doi. Dar asta era exclusiv alegerea lui și o cu totul altă istorie care pare a fi din alt univers, dar nu este. Este însă dintr-o altă realitate, o realitate care străbate tot ceea ce cunoaștem noi sau nu cunoaștem. Este o realitate a noastră și nu este a noastră. Este o istorie sacră, dar cu arome profane. Este, în fine, istoria noastră.
SFÂRȘIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.