BABILON - 5

 - Nimeni nu poate afirma acest lucru, spuse cel din fața lui Michael, uitându-se la ceilalți prezenți în sală ca pentru a primi o confirmare. În plus, discuția aceasta nici nu-și are rostul de vreme ce am hotărât deja în privința amestecării limbilor în rândul lor.

 - Dar poate că vă înșelați. Nu puteți lua decizii corecte fără a vă consulta nici măcar la nivel minimal cu unii dintre noi, cu cei care vă suntem alături de fiecare dată.

 - Insinuezi, cumva, că nu am fost informat așa cum trebuie?

 - În nici un caz..., spuse Michael uitându-se în rândurile celorlalți care tăceau mâlc.

 - Dar asta faci! tună în sală. Le ții partea de parcă ar fi semenii tăi, de parcă ai fi de-al lor.

 - Trăim cu toții în același univers. Suntem toți semeni unii cu alții, dumneavoastră de ce nu puteți vedea asta? Și, în plus, chiar sunt semenii noștri, sunt copiii noștri. Dumneavoastră le-ați dat chipul și asemănarea domniei voastre.

 - Uiți, pare-mi-se, ce avem noi de gând să facem aici.

 - Nu uit, dar deja încep să am îndoieli în legătură cu ce facem noi aici. Însă nici nu putem condamna o civilizație doar de frica unui zeu.

 - Și totuși, s-a hotărât. Trebuie să-i aduni pe ceilalți pentru a pune planul în aplicare...

 - Puteți să nu mai treceți la „altfel”, domnule, pentru că vreau, nu vreau, voi aplica planul. Însă aș dori să-l conduceți dumneavoastră.

 - Prea bine. Veniți și, pogorându-ne, să amestecăm acolo limba lor, ca să nu înțeleagă niciunul glasul deaproapelui său.

 Michael se cutremură la aceste vorbe și părăsi sala într-un murmur accentuat. Era hotărât să nu conducă această mascaradă. Oamenii nu-i plăceau în mod deosebit. Nu se remarcaseră cu nimic față de alții, dar asta nu însemna că nu aveau potențial, că trebuiau condamnați aproape pe vecie la o anumită stare de fapt. Una artificială. Dacă a învățat ceva cât a umblat în toată viața sa lungă prin acest univers, este că ființelor li s-a dat liberul arbitru. Să-l folosească spre beneficiul fiecăruia. Ceea ce urma să se întâmple cu acești oamenii de pe această planetă albastră era împotriva acestui principiu care stăpânește ființele din univers. Puține erau planetele pe care el le vizitase și care aveau limbi diferite, culturi diferite. Cele mai multe dintre puține planete cu viață erau cu mai multe specii care împărțeau planeta și aveau limbajul propriu. O specie de ființe are însă un limbaj. Chiar și pe această planetă. O pisică din nord se va putea înțelege cu una din sud. Se pare că oamenii nu o vor mai putea face de acum încolo. O hotărâre absurdă le va schimba soarta într-o clipă și el nu putea face nimic pentru a îndepărta această clipă. Se gândea doar că că vor fi dezbinați divin, pentru a fi conduși dumnezeiește.