UN SFÂRȘIT ESTE ÎNTOTDEAUNA UN ÎNCEPUT - 12

 Trebuie să recunosc faptul că asemenea forță de atracție dintre două entități nu mi-a mai fost dat să întâlnesc. Este uimitor faptul că tocmai specia voastră din acel întreg univers este capabilă de asemenea forțe. Și mai uimitor este faptul că nici chiar noi nu știm multe încă. Sunt bucuros pentru tine, pentru că într-un târziu vei afla lucruri la care noi nici nu putem spera. Este privilegiul vostru, al nemuritorilor.

 Lui Nemi i-a fost la început greu să-și traducă tot acest limbaj în cuvinte pe care el să le înțeleagă. Nu percepea decât sentimente de la cel care-l așteptase și doar frânturi de idei care izvorau dintr-un efort al acelei ființe de a se face înțeleasă. Nu experimentase comunicarea prin idei decât cu cei care le vizitau universul natal. Avea un pic de experiență, recunoscu Nemi, dar oricând era loc și de mai mult, credea el, mai ales după această întâlnire.

 După ce-l părăsi pe acest Charon, așa cum îl numise el, se aventură în necunoscutul spațiului care era extrem de diferit. Nu știa încotro s-o ia, și hotărî ca mai întâi să plece în cele mai îndepărtate colțuri ale acestui univers. În locurile acelea materializă un Pământ așa cum și-l amintea el din vremea tinereții. În fiecare loc îndepărtat, câte un pământ în care lăsase o parte din sine. Pe fiecare dintre ele făcuse fiecare continent cu fiecare insulă pe care și-o putea aduce aminte. Erau copii destul de fidele ale Terrei de pe la mijlocul veacului al XXI-lea. Impregnase fiecare pământ de acolo cu o singură idee: Petralona, locul în care Andrei devenise nemuritor. Imediat ce bunicul său avea să ajungă în apropierea unui Pământ, avea să știe ce să facă. Nemi îl va aștepta acolo unde trebuia să vină și el.

 Când ajunse înapoi la Charon, acesta emana sentimente de admirație și înțelegere. Își dădea seama și el că o căutare în sensul clasic avea să dureze mult mai mult decât ceea ce gândise Nemi. Îi facilită trecerea cu ușurință spre universul lui Iștar cu care se întâlni în capătul celălalt, chiar la gaura neagră prin care trebuia să treacă în universul său.

 Atât de repede a durat totul? Unde este bunicul tău?

 Nu-ți face griji. Vine din urmă. Din câte simt eu, este aproape de a găsi indiciul pe care i l-am lăsat pentru a înțelege ceea ce vreau să-i spun.

 Mă bucur extrem de mult că ne-am întâlnit. N-ai putea să-mi împărtășești din experiența de dincolo? Te rog!

 La insistențele lui Iștar, Nemi nu îi spusese decât că, așa cum vede el lucrurile, universurile lor aveau nevoie de încă foarte mult timp pentru a evolua. Niciunul nu era poate nici măcar la jumătatea drumului spre acel altceva pe care îl aștepta orice rasă avansată. Dar aceasta nu era decât părerea lui.