Nemi își dădu seama că udefijul nu-și folosise abilitățile pentru
a-i citi gândurile. Era doar o problemă de logică și intuiție
aflată la discreția oricărei ființe înzestrate cu un dram de rațiune și ceva mai multă simțire. Păși mai departe în
culoarul către nava care-l va duce pe buza găurii negre. (Denumirea științifică din trecut a buzei era aberantă, după cum știa toată lumea.) Era un
culoar ca un tub. Un tub subțire cu câteva hublouri deasupra
capului din doi în doi metri. Nimic spectaculos. Culoarul urca domol
către o cameră puternic luminată. Acest coridor îi aducea aminte
de ceva foarte vag. De terminalul unui aeroport din vechime sau poate
de altceva. Nici ele nu știa. Nu putea fi sigur de ceea ce-și
amintea... de ceea ce-și mai amintea.
Urcă în nava elegantă, unde totul era învăluit în nuanțe alese de
alb.
- Bună ziua, domnule, spuse unul dintre piloți. Este o onoare pentru noi să
vă avem la bord.
- Vă mulțumesc...
- Călătoria va dura trei ore standard, standardul dumneavoastră, desigur. Spre finalul ei veți simți o intensificare a
gravitației. Gaura aceasta neagră spre care ne îndreptăm nu este
tocmai obișnuită. Este enormă și câmpul artificial al navei nu
poate compensa în totalitate. După ce veți pleca de pe stație, nu
veți mai simți acest disconfort.
- Așa este. Nici nu voi mai avea cum să îl simt, nu-i așa?
- Aveți dreptate, domnule. Dar, până atunci, vă rog să vă faceți comod.
Imediat după desprindere de docuri, vă va fi servită masa. Cu atât
de puțini pământeni rămași în acest univers, meniul este destul de limitat, dar sunt convins că veți găsi ceva pe
gustul dumneavoastră.
Atât de
puțini pământeni... Cuvintele
îi sunau atât de straniu în gând. Atât de puțini pământeni...
Într-adevăr. Iar unii dintre ei nici nu se mai aflau în acest
univers. Au ales altă cale, însetați de cunoaștere, de noi
aventuri. Există unii care nu se satură niciodată, își spuse
Nemi. Iar unul dintre ei era propriul său bunic. Sau poate că propriul său bunic dorise doar să evadeze. Cine știe?!
Luă loc într-un scaun elegant făcut dintr-un material care imita
catifeaua, dar era mult mai plăcut la atingere. Când se cufundă în
el, scaunul îi împrumută forma pentru o relaxare cât mai dulce.
Masa i-a fost servită de către unul dintre angajații acelui zbor, nu de un art-cord. Udefijii erau ființe cu adevărat meticuloase. Deși nemuritorii nu aveau nevoie de mâncare, ei totuși aveau cunoștință de faptul că Nemi nu-și refuza și această plăcere, mai ales atunci când nu se simțea chiar în largul său. Era posibil ca ei să fi știut asta, fără ca să-i invadeze intimitatea așa după cum pretindeau? Nemi știa că nu făceau nimic din care să lezeze celelalte specii cu care intrau în contact. Erau conștienți de disconfortul pe care-l simt oamenii atunci când au în preajmă entități artificiale, un art-cord, cum spuneau ei.
Masa i-a fost servită de către unul dintre angajații acelui zbor, nu de un art-cord. Udefijii erau ființe cu adevărat meticuloase. Deși nemuritorii nu aveau nevoie de mâncare, ei totuși aveau cunoștință de faptul că Nemi nu-și refuza și această plăcere, mai ales atunci când nu se simțea chiar în largul său. Era posibil ca ei să fi știut asta, fără ca să-i invadeze intimitatea așa după cum pretindeau? Nemi știa că nu făceau nimic din care să lezeze celelalte specii cu care intrau în contact. Erau conștienți de disconfortul pe care-l simt oamenii atunci când au în preajmă entități artificiale, un art-cord, cum spuneau ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.